hepatita C
Start în tratamentul modern al hepatitei C în România
Infecția cu virusul hepatitei C (VHC) este una din principalele cauze de afectare cronică a ficatului. Afecțiunea evoluează lent de la o hepatită cronică asimptomatică la ciroză hepatică și uneori carcinom hepatocelular. Complicațiile cirozei prezintă un grad ridicat de mortalitate, iar costurile spitalizării și îngrijirii acestor pacienți sunt foarte mari. Transplantul hepatic, singura resursă terapeutică în fazele terminale, este totuși puțin disponibilă în România.
Se estimează că numărul celor infectați cronic pe glob este de aproximativ 160 de milioane, însă cei mai mulți nu au fost diagnosticați. România este una din țările cu o prevalență mare a infecției VHC. Acesta este estimată la 3,2 %, adică 600 000 oameni sunt infectați.
Tratamentul hepatitei C a evoluat foarte mult de la descoperirea virusului în 1989. Până recent singurul tratament disponibil avea la bază interferonul alfa asociat cu ribavirină. Această terapie a fost și este disponibilă în România, mulți intre cei care au fost diagnosticați urmând cura. Ratele de răspuns viral susținut nu sunt totuși decât de 40-50%, dat fiind faptul că în țara noastră predomină aproape exclusiv genotipul 1, mult mai rezistent la antivirale. Mulți pacienți nu au putut însă urma tratamentul datorită contraindicațiilor, dar mai ales tolerabilității sale, multiplele efecte adverse necesitând întreruperea prematură a sa.
În 2011 au fost aprobate două noi molecule – telaprevir și boceprevir, care reprezintă prima generație de antivirale directe care acționează ca inhibitori de protează. Acestea au fost studiate ca asociate tratamentului cu Peginterferon și ribavirină. Studiile au arătat o creștere a ratei de răspuns viral susținut la pacienții naivi (care nu au urmat tratament anterior) la 65-75%, însă numărul și mai mare de efecte adverse plus costurile considerabile au limitat folosirea acestei asocieri. Ea nu a fost niciodată aprobată în România.
În 2014 au fost aprobate în Uniunea Europeană 3 noi molecule antivirale directe: sofosbuvir, simeprevir și daclatasvir. Acestea au fost inițial folosite în studii ca și asociate vechii terapii cu peginterferon și ribavirină, însă ulterior rezultatele foarte bune obținute prin combinarea lor, cu sau fără ribavirină, a făcut ca interferonul să nu mai fie luat în considerare în noile terapii. Tolerabilitatea acestor molecule este mult superioară în raport cu vechile tratamente, iar ratele de răspuns depășesc 90%.
În România, datorită numărului foarte mare de bolnavi în faze avansate ce necesită spitalizări prelungite și tratamente costisitoare, autoritățile sanitare au luat în calcul de la început posibilitatea achiziționării acestor noi terapii. Ordinul Ministerului Sănătății nr. 357 din 08.06.2015 stabilește criteriile de includere și de evaluare a rezultatelor pentru tratamentul hepatitei C cu medicamente antivirale directe. Dat fiind costurile foarte mari ale noilor molecule antivirale, statul nu poate acoperi tratarea de la început a tuturor pacienților cu infecție VHC, ci se propune tratamentul etapizat, prima etapă fiind destinată tratării celor cu boală mai avansată, adică stadiul 4 al fibrozei, care este sinonim cu ciroza compensată. Noțiunea de prioritizare, deși îngrădește accesul egal al pacienților la noua terapie, este stipulată și de cele mai noi ghiduri terapeutice internaționale.
S-a estimat la nivelul comisiei de experți a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS) că un număr de aproximativ 5000 de persoane din cei cu infecție VHC se vor încadra în aceste criterii. Totuși, rezoluția completă a bolii hepatice este de așteptat numai la pacienții fără ciroză. Bolnavii cirotici vor menține și după eradicarea virală riscul de a dezvolta complicații amenințătoare de viață, chiar dacă acesta este mai scăzut și chiar dacă se poate produce o regresie a fibrozei hepatice. Se mai includ în noua terapie bolnavii cu fibroză F3 și contraindicații la interferon: depresie severă necontrolabilă medicamentos, psihoză sau epilepsie, boli autoimune (poliartrită reumatoidă, lupus eritematos sistemic, sindrom Sjogren, dermatomiozită, polimiozită, vasculite simptomatice) și cei cu diabet zaharat tip 1 dezechilibrat. Pacienții cu boală hepatică decompensată (icter, ascită, encefalopatie) nu se tratează.
O prevedere importantă este aceea că medicii prescriptori sunt numai medici specialiști gastroenterologie sau boli infecțioase din următoarele centre: București, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Iași, Sibiu, Târgu-Mureș, Timișoara, Oradea. De asemenea, evaluarea preterapeutică se va face în aceleași centre. Acest lucru va îngreuna cu siguranță accesul la noua terapie al pacienților ce locuiesc la distanțe mari de centrele universitare. Zona Moldovei pare cea mai prejudiciată din acest punct de vedere, Iașiul (prin clinicile de boli infecțioase și gastroenterologie) fiind singurul centru acreditat. Determinarea fibrozei se poate realiza în 3 moduri: fibroscan (elastografie hepatică) – dar numai pentru cei cu IMC <24,9 kg/m2, fibromax (scor serologic ce include multipli parametri) sau puncție biopsie hepatică. Medicamentele pentru pacienţii care îndeplinesc criteriile de includere în tratament vor fi prescrise în baza aprobării emise de către comisia de experţi pentru afecţiuni hepatice de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Se dorește crearea unei baze de date și transmiterea electronică a dosarelor pentru a se evita listele de așteptare. Licitația pentru tratamentul interferon-free al hepatitei C a fost câștigată în România de firma Abbvie, care comercializează produsele Viekirax și Exviera. Schema terapeutică propusă reprezintă o combinație de 4 antivirale la care se poate asocia și consacrata moleculă de ribavirină. Viekirax constă din combinaţia în doză fixă de paritaprevir 150 mg (inhibitorul de protează NS3/4A ) şi ritonavir 100 mg, în asociere cu ombitasvir 25 mg (inhibitor NS5A), administrată o dată pe zi. Medicamentul Exviera constă din dasabuvir 250 mg (inhibitor non-nucleozidical polimerazei NS5B) administrat de două ori pe zi, cu sau fără ribavirină. Noua terapie antivirală este administrată pe o durată de 12 săptămâni cu sau fără ribavirină (în funcție de prezența sau absența cirozei). Pacienții cu ciroză infectați cu sub-genotipul 1a vor urma tratamentul timp de 24 de săptămâni. Cele mai recent publicate studii care au inclus aceste molecule arată o rată de răspuns viral susținut la 12 săptămâni de 98%. Compania Abbvie s-a angajat să suporte costurile investigațiilor preterapeutice: încărcătură virală, testarea fibromax și genotiparea. Aceste analize se vor efectua gratuit în baza unor vouchere completate de către medicii prescriptori. Numai anumite laboratoare au fost acreditate să efectueze aceste analize – lista acestora regăsindu-se pe site-ul CNAS. Menționăm că s-a stabilit prin contract că va fi decontat de către stat doar tratamentul pacienților care au răspuns susținut și au eradicat virusul. România se regăsește astfel printre primele țări din Europa în care s-a demarat această terapie a infecției VHC cu antivirale directe, care se dorește revoluționară. Deși costurile sale sunt foarte ridicate, este de presupus că această investiție va fi recuperată prin reducerea semnificativă costurilor îngrijirii pacienților cu ciroza hepatică decompensată. Restrângerea grupului de beneficiari (cel puțin într-o primă fază) doar la cei cu ciroză compensată precum și acordarea dreptului de evaluare și prescripție doar medicilor din centrele universitare reprezintă o particularitate a țării noastre și va îngrădi mult accesul bolnavilor la noile terapii antivirale. Achiței Dorin medic primar gastroenterolog Doctor in stiinte medicale