Eu sunt Alecsandra si am copilarit in farmacie.
Am amintiri grozave din farmacia cea mai mare din oras, farmacia numarul 1, in care mama mea era un fel de zana buna, cea mai buna, mai frumoasa si mai desteapta dintre toate zanele bune farmaciste…J
O farmacie mare, cu garda de noapte, cu multe incaperi si munti de medicamente.
Imi amintesc farmacia ca si cum ar fi fost o mica fabricuta. Intr-o incapere erau multe mese, ustensile, borcane si cutiute (aici nu prea aveam voie sa ma joc…), dar imi amintesc ca preparatele de receptura erau numerotate si puse pe retete in niste dulapioare speciale cu multe compartimente, intr-o zona speciala din farmacie.
Intr-o alta incapere, la o masa mare se divizau in pungute mici, mii si mii de pastile. Aici era si un cantar mare si aici se povestea in jurul mesei si aveam si eu voie sa stau cu doamnele farmaciste.
In depozit…era muuult cavit delicios…
Si imi placeau si casetele din amidon in care se diviza albastrul de metilen. Odata am mancat o caseta plina de albastru…am crezut ca e goala… am devenit foarte albastra si a fost amuzant pentru toata lumea. (n-am spus ca eram si cuminte)
In farmacia asta mare, era separat o casa de marcat unde se incasau banii si pacientii luau apoi cu bonul medicamentele de la farmacist. Si bineinteles o coada interminabila la medicamente. Vata era marfa rara, la fel si dropsurile chinezesti si probabil cavitul…
Iar eu aveam doar cativa anisori.
Apoi a venit revolutia, farmaciile s-au privatizat, iar mama mea, a devenit zana cea buna pentru locuitorii dintr-un cartier muncitoresc, in propria farmacie, micuta, de la parter cu intrare prin scara blocului.
Aproape 10 ani mama mea a lucrat singura in mica ei farmacie, dar oamenii au venit din tot orasul pentru cel mai bun sfat, pentru cel mai bun preparat, pentru tratamentul potrivit.
Nu a mai avut timp sa imi citeasca povesti cu zane, dar a adunat povestile pacientilor tratati, a preparatelor minune si a provocarilor acelor vremuri.
Nu erau calculatoare, nu era SIUI, nu era SIPE, nu erau cititoare de carduri, carduri de reducere, erori de internet, erori de sistem, certificate digitale sau alte motive de deturnare a atentiei farmacistului de la pacientul lui.
Pacientul era cel mai important, iar farmacistul era cel mai bine pregatit.
Asa a facut meseria de farmacist mama mea.
Cand am terminat facultatea, am pus calculatoare, am modernizat activitatea si dupa mai bine de zece ani, inca n-am terminat de instalat toate cititoarele, semnaturile, aparatura, internetul, mai sunt de facut carduri, reduceri, strategii de marketing, calcule si alte nebunii, fara legatura cu meseria pe care am vazut-o la mama. (cu usoara ironie imi dau seama ca ne indepartam de la scopul principal de a trata pacienti si de a fi aproape de oameni)
Proiectul de farmacie online a venit de la un prieten bun. Si am facut totul cu oameni apropiati, incet, in putinul timp cat ramane dupa o zi de lucru, de probleme, de alergatura.
Visul pentru farmacia de pe internet este de a apropia oamenii, de a informa, de a oferi sfaturi, solutii, de a afla raspunsuri la probleme legate de medicamente si de tratamente.
Am sa va povestesc despre fiecare medicament din receptura pe care mama mea il prepara cu o pasiune fantastica, despre spirtul de os si despre alte formule magice din farmacie, despre dragostea fata de oameni si fata de meserie.
Va astept si pe voi, dragi prieteni cu amintiri si povesti despre viata, sanatate, meserii si oameni.